luni, 17 mai 2010

al patrulea deget fără mână.

al patrulea deget fără mână.
lăsat moştenire
soare la terapie intensivă
şi un colaj de regrete.

sunt zile în care mă simt
atât de singur
încât din milă,
moartea mă ţine de mână.

în ceea ce mă priveşte
aş dori
să plouă tot anul.
te-am ascuns
între două bătăi de inimă.

ce aş putea construi
când în visele mele
se năruiesc
alte castele de nisip?

marți, 11 mai 2010

Amurg şi armistiţiu

Ne răpun săgeţi de lumină.
Retrăim secvenţele repetate
Ale unui război erotic
Purtat pe câmpuri de mătase.

Am asediat pe nerăsuflate
O cetate fortificată cu draperii
Şi înconjurată de patrule de îngeri
Martori ai tandrului carnagiu.

Sângele nostru este pictorul serii

luni, 10 mai 2010

chimie pură

Chimie pură


suntem derivaţi din substanţa emoţiei
cu reacţii comune de contopire in acelaşi epicentru
sfidăm orice formulă chimică
şi fiecare element din tabelul lui mendeleev

intrăm în metamorfoză cu fiecare sărut
într-un magnetism perpetuu
care fericeşte în fiecare sinapsă şi fiecare atom
şi mă tranchilizează

chimie redefinită
de descompunerea timpului

testament

testament

noi suntem propriul nostru testament
atingerea ta deschide cerul
şi cerne aleatoriu vise

regenerăm în moartea detaliilor
într-un dans de respiraţii
păstrate
în testamentul dăinurii

mimică îndoliată

mimică îndoliată


inerţia şi lipsa ta
în simbioză cu dilatarea clipei
aştern în prezent
flori acromatice pe retină

mi-e mimica îndoliată
într-un sfârşit de aprilie
condensat de un soare gripat
îngerii cu aripile îngheţate
statui ale neputinţei

o evoluţie spre regres
bântuieşti iglul cutiei mele toracice
te hrănesti cu vertebre
şi sânge albastru
oxigenând vise
în stare de putrefacţie

vineri, 7 mai 2010

Desincronizare

marea pipăie nisipul
cu umerii largi
căutând premisele
unui răsărit tumefiat

noi doi religie şi moarte
împăturim tăcere
în ambalajul unei dimineţi
relicva nopţii trecute

apoi
răvăşiţi de detaliile noastre comune
sedaţi de goliciunea formelor
ne agăţăm orbeşte
de fiecare desincronizare

joi, 6 mai 2010

Tu esti destinul meu

Tu eşti destinul meu


cadenţa morţii zăbovind în uman
universul
petcetluind şi conjugând distanţe

tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu eşti îngerul care încă ştie să asculte

sunt atâtea rime şi metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată

uniţi şi goi printre candele
aşteptăm liniştea ca un plăpând deşert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghiţit toate crucile
acestei lumi