vineri, 7 mai 2010

Desincronizare

marea pipăie nisipul
cu umerii largi
căutând premisele
unui răsărit tumefiat

noi doi religie şi moarte
împăturim tăcere
în ambalajul unei dimineţi
relicva nopţii trecute

apoi
răvăşiţi de detaliile noastre comune
sedaţi de goliciunea formelor
ne agăţăm orbeşte
de fiecare desincronizare

Un comentariu:

  1. mare,nisip,atingere de apa...si de soapte...ma agat orbeste de poeziile tale:)
    superb si ata de real... in acelasi timp...

    RăspundețiȘtergere