duminică, 25 iulie 2010

Adevăr al fiinţei mele

un loc în care viaţa capătă sens
cu mine proptind ceruri şi lumi
cu palmele vindecate de pielea ta
în vremuri de pace
cu buzele mele cu respiraţia ta
sub o umbrelă

cu şoapta ta ajunsă înaintea atingerii tale
cu ecouri nenumărate
lovind la poarta inimii ferecată de vise

cu oceane de haine în derivă
şi eu căutându-te adevăr
al fiinţei mele

vineri, 23 iulie 2010

Facerea lumii

când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibraţia luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
şi gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
şi liliacul care încărca aerul
în dimineţile copioase de vară

Dumnezeu şi-a desăvârşit creaţia
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înţelepciunea bunicului
şi evlavia privirii sale

exilat pe o insulă fără Dumnezeu
mă intorc cu fiecare gest
la religia propriei familii
la o casă în care lumea mea
începe şi se termină