vineri, 23 iulie 2010

Facerea lumii

când a zidit umanitatea
Dumnezeu a început
cu locul copilăriei mele
cu vibraţia luminii din curtea bunicii
cu mirosul de cais ars de pe verandă
cu răcoarea din antreul casei
şi gustul sfânt de brânzoice
rumenite în cuptorul cu vatră

a pilonit la umbra casei
leagănul acela care mă purta până la cer
şi liliacul care încărca aerul
în dimineţile copioase de vară

Dumnezeu şi-a desăvârşit creaţia
în palmele blânde ale bunicii
în rugăciunile ei umile
în înţelepciunea bunicului
şi evlavia privirii sale

exilat pe o insulă fără Dumnezeu
mă intorc cu fiecare gest
la religia propriei familii
la o casă în care lumea mea
începe şi se termină

2 comentarii:

  1. ecaterina oprea2 august 2010, 19:00

    foarte reusita poezia.ma uimeste felul in care cresti de la o zi la alta.bravo.a ta prietena ecaterina

    RăspundețiȘtergere
  2. superb,dragul meu...
    dorul de acasa ...ma incearca si pe mine...

    RăspundețiȘtergere