sâmbătă, 28 august 2010

fluture în genunchi

dimineaţă de mai
prin pupile mărite
vorbeşte Dumnezeu
încremenit într-o oglindă
caut cuvintele
fluture în genunchi

mă lepăd de vise
beau o cafea cu speranţă
în zaţ
destinul desenează zâmbetul
dezamăgit de imagine

sâmburi de nelinişte
hainele neatinse
limfa nu funcţionează la emoţii

leg fiecare pas de un gând
lumina dansează desculţă
vara îşi deschide nasturii
într-un joc ambiguu de petale

în fiecare siluetă
întunericul se dilată
drumul tău spre mine
e pod peste umanitate

marți, 24 august 2010

Într-o bătaie de clopot

Dedicată lui Ionuţ Caragea

Într-o bătaie de clopot


visez
palma ta se deschide
necredinciosul
îşi recapătă vederea

merg pe stradă
umbre cu pene de înger
aerul are gust de Duminică

amintirea ta e un vals
pe un strop de cerneală
cireşii sunt înfloriţi
la teatru aceeaşi dramă
acelaşi succes

câte anotimpuri
trebuie să îmbrace inima mea
distanţa dintre noi
să încapă într-o bătaie de clopot?

vineri, 20 august 2010

în nopţile insulare

în nopţile insulare
acostam lângă casa ta
acolo unde cerul avea liman
şi visele loveau realitatea

lumina camerei tale se stingea
cu o singură amprentă pe geam

paşii tăi încălţau drumul spre mine
într-o derivă sublimă
fără gravitaţie

te ancorai la pieptul meu
agitând o mare de sânge
cu fiecare val de tandreţe

uimită luna
îmi dezvelea unghiurile tale
de madonă reincarnată

în nopţile insulare
braţele tale erau o barcă
spre rai

sâmbătă, 14 august 2010

Cearşeaful are propriile amintiri

miros de cuvinte
evocă zilele acelea în care aşternuturile
se răsfăţau cu goliciunea ta

trecutul a rămas ca o pată
pe fiecare petec de piele
şi pe un pat obosit

cearşeaful are propriile amintiri
cu noi refugiaţi de prezent
în cerul aceleiaşi guri

adorm de parcă ar fi ultima dată
retrăind în fiecare vis
scenariile noastre care făceau din orice loc
palma lui Dumnezeu

marți, 10 august 2010

două păsări într-o coajă de ou

când nopţile se lăsau grele şi reci peste noi
ne înghesuiam trupurile
în apropierea unei lumânări

convieţuiam prin atingeri
savurând fiecare strop de existenţă

Dumnezeu consfinţea tăcerea
şi vocea fiecărui puls

alcătuiam împreună
statuia unui michelangelo anonim
şi fiecare privire
era închisă în piatră
ca o metaforă silenţioasă

ne înghesuiam în aceeaşi inimă
ca două păsări
într-o coajă de ou

luni, 9 august 2010

iluzii în ambalaje de carne

pe drumul spre golgota
întodeauna primul pas
e o femeie

preludiul morţii
se desfată în fiecare sărut
ca şi un cancer al destinului

zilele trec dupa acelaşi scenariu
ne amăgim cu o existenţă
care ne vinde iluzii
în ambalaje de carne

în momente de singurătate
şi de suferinţă nebună
femeia e cea mai bună farmacie de vise

până în punctul culminant al dramei
când ajungi să blestemi zeii
şi ieşi afară din tine

duminică, 8 august 2010

Noaptea pescăruşului cu piciorul rupt

desculţi amândoi
pe nisipul umed al unei mări liniştite
privim apusul ţinându-ne de mână
n-a mai rămas nimic de spus
toate cuvintele noastre le-am lăsat în urmă
în cochilii de scoici şi de melci

îmi odihnesc buzele pentru ultima oară
pe umerii tăi dezgoliţi
mă strângi în braţe salcie îndrăgostită
de briza suflărilor calde

desculţi amândoi
pe nisipul umed al unei mări liniştite
e noapte acum e noaptea
pescăruşului cu piciorul rupt