vineri, 20 august 2010

în nopţile insulare

în nopţile insulare
acostam lângă casa ta
acolo unde cerul avea liman
şi visele loveau realitatea

lumina camerei tale se stingea
cu o singură amprentă pe geam

paşii tăi încălţau drumul spre mine
într-o derivă sublimă
fără gravitaţie

te ancorai la pieptul meu
agitând o mare de sânge
cu fiecare val de tandreţe

uimită luna
îmi dezvelea unghiurile tale
de madonă reincarnată

în nopţile insulare
braţele tale erau o barcă
spre rai

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu