joi, 16 decembrie 2010

Punct de sprijin

...când viaţa îmi atârnă de un ştreang
şi ca un nod singurătatea mă sufocă
în amintirea ta găsesc un punct de sprijin...

cuvintele se retrag în mine
în aşteptare de verdict

tăcerile vorbesc despre renunţare
gândurile îmi zdrobesc ca un mercenar
orice speranţă

cerul iese din matcă
vorbeşte despre deznodământ
realitatea fără tine e o negare
la fel cum orice senzaţie
înseamnă autodistrugere

legat de ieri
ca un copil de mamă
prezentul mă găseşte în suspensie
între neputinţa de a te fi uitat
şi condamnarea la distanţă

şi orice-ar fi
mă zbat până la ultimul strop de luciditate
prin neapartenenţa la nimic
îmi ispăşesc sentinţa la un viitor fără tine

...când viaţa îmi atârnă de un ştreang
în amintirea ta găsesc un punct de sprijin
şi-atunci când timpul mi te va îndepărta
tu îmi vei fi
imaginea din urmă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu