vineri, 24 decembrie 2010

Reverii de iarnă

Reverii de iarnă


fruntea mea pe pieptul tău
era o corabie ajunsă la ţărm
pe timp de furtună

dezgropam cu respiraţia în pielea ta
rădăcinile florilor de gheaţă

şi din nimic
din vreascuri de detalii
tu aprindeai săruturi

fulgii de nea
trecuţi prin urechile norilor
cădeau aleatoriu

lumea devenise o pânză
şi cerul un pictor în alb

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu