duminică, 23 ianuarie 2011

E noaptea care nu aşteaptă finalul

oglinda mea îndoliată
în care ridurile
sunt preludiul capitulării
tăcerile au limba mâinilor în lanţ
nu mai cred nimic
nici măcar în apropierea
pâinii de gură

vântul
cuvânt fără limbă
izbeşte puternic în fereastră

luna se prelinge ca o mână osoasă
îşi caută trupul
printre draperii

bătăile inimii
acompaniază tot mai rar
vise trucate
strigătul unor lebede
înainte de eliberare

e noaptea care nu aşteptă finalul
singurătatea mea temniţa
cu trepte care coboară
spre inexplicabil

Un comentariu:

  1. Foarte frumoasă și profundă poezia . Să spunem că are ceva ce nu am mai întâlnit pana acum la alți poeți sau scriitori , ceva aparte ...
    Felicitări !

    RăspundețiȘtergere