sâmbătă, 7 aprilie 2012

Recenzie Petru Don- "Un debut cât o naştere a luminii"


      Este un introvertit, un singur printre prieteni, un încăpăţânat căutător de explicaţii sieşi, despre tainele curente ale banalei noastre existenţe, despre dragostea pentru femei şi dragostea pentru fericire – care este, în opinia lui „monolog al conştiinţei/pe o pagină albă/însângerată de vârful condeiului“ Şi toate acestea îmbrăcate în cuvinte alese – uneori, sau găsite parcă întâmplător, în cele mai multe cazuri. Personajul despre care vorbesc se numeşte Gabriel Petru Băeţan iar spaţiul în care îşi consumă neliniştile este cartea sa de poezie, carte de debut, „Iluzii în ambalaje de carne“ recent apărută la Editura Fides.

       Gabriel Petru Băeţan debutează cu această carte, ale cărei pagini sunt umplute cu viaţă trăită, dorită sau numai închipuită. Tristeţea lui este dată de „zile în care mă simt/atât de singur/încât de milă moartea mă ţine de mână“ sau de necesitatea autoînălţării spre sublim: „dimineaţa de mai/prin pupile mărite vorbeşte Dumnezeu/într-o oglindă“. Autorul îşi trăieşte starea de creaţie pe muchie de cuţit, căci „condeiul e o prelungire a braţului/o ciumă de hârtie/mă lasă să trăiesc printre vii“. Gabriel Petru Băeţan îşi trăieşte, împreună cu iubita lui, fiecare clipă, într-o comuniune celulară: „ne înghesuim în aceeaşi inimă/ca două păsări/într-o coajă de ou“ – în cazul unei iubiri împărtăşite. Nu e mai puţin adevărat că aceste iubiri pot fi şi platonice sau doar închipuite: „iubiri pierdute, iluzorii: amintirea ta e un curcubeu/văzut prin gaura cheii“.
Iată, aşadar un autor tânăr, care ia taurul poeziei de coarne şi luptă curajos cu metaforele într-o arenă foarte periculoasă, căci demarcaţia dintre bunul simţ şi modă este foarte fragilă. Cu atât mai mult cu cât, în general poezia este un gen agreat de o lume inferioară numeric, bunăoară cititorilor de romane, căci atât cititorii de poezie cât, mai ales, poeţii sunt consideraţi de societate drept nişte ciudaţi, nişte aiuriţi. Aşadar, este lăudabilă apariţia acestei cărţi care dezvăluie, până la proba contrarie, un tânăr talentat, care mânuieşte meşteşugit metafora, ducând-o la realizări remarcabile, uneori.

     Legat de cartea „Iluzii în ambalaje de carne“ ca obiect tipografic, trebuie spus că e o reuşită editorială. Totuşi, reclam autorului să-şi cântărească mai atent poziţionarea propriei fotografii pe prima copertă a cărţii, evitând comentarii răutăcioase asupra lipsei de modestie a debutantului.
Una peste alta, cartea „Iluzii în ambalaje de carne“ este un debut editorial reuşit, pe care vă invităm s-o parcurgeţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu