sâmbătă, 23 iunie 2012

Am învăţat să fiu singur


pentru că nimic nu mă putea împlini
am învăţat să fiu singur
şi că nu oricine are privilegiul acesta

am învăţat că tăcerile sunt cel mai bun confident
şi pansamente pentru rănile
foarte adânci.

am descoperit apoi umbrele
cât de multă speranţă încape în ele
şi gândurile despre viaţa de apoi
mi-au venit mai uşor pe întuneric

am învăţat să nu am nevoie de nimeni altcineva
în afară de poezie
că zâmbetele pot fi nişte simple măşti în spatele cărora se pot ascunde monştrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiţi prea des în oglindă
sau că în timp orice paradis
va deveni doar o altă gură de şarpe

că în singurătate totul e mai primitor şi solidar
şi nu am fost niciodată mai aproape de absolut
decât atunci când eram ca un sfinx
în deşertul tăcerii



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu