marți, 18 decembrie 2012

Paralelism liric

dacă aş fi fost meşterul Manole
m-aş fi zidit pe mine însumi
aş fi renunţat la sufletul meu greu şi dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinţei
pentru femeie
şi artă


dacă aş fi fost Cristofor Columb
nu aş fi ajuns niciodată mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu
şi ruginit
ar fi atârnat ca o ancor
ă
după corabia trupului meu


dacă aş fi fost Napoleon Bonaparte
m-aş fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu în afară de singurătate
şi nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minţi


ah dacă aş fi fost Marc Antoniu
nici măcar nu intram în cărţile de istorie
ştiindu-mă un rob al dragostei
aş fi renunţat pentru Cleopatra
şi la Roma
şi la zei


dar eu nu sunt altceva decât un poet
ceea ce construiesc eu în cuvinte
se dărâmă înăuntrul meu
ceea ce redescopăr în trecut prin scris
cu uşurinţă depăşeşte orice Lume Nouă
paginile de hârtie cucerite zilnic cu peniţa
colonii indivizbile ale imaginaţiei
femeia care mă inspiră în anonimat
e Ra-ul Egiptean
tăcerile cu care îmi hrănesc creaţia
sunt lupte de gladiatori pe muchie de cuţit în Colosseum
singurătatea mea
parcurgerea Antichităţii
prin cuvânt


Un comentariu: